Trăsăturile fizice ale شمائله ﷺ

Descrierea generală ﷺ — hadith de Hind ibn Abi Hala رضي الله عنه

A spus Hind ibn Abi Hala رضي الله عنه — și era descriptiv — iar formularea se găsește la Tirmidhi în Shamā'il cu isnad hasan: «Eramulsul lui Allah ﷺ impunător, măreț; fața îi strălucea precum luna plină; era mai înalt decât al-marbūʿ și mai scund decât al-mushadhhab (adică de statură moderată, bine proporționată), avea o frunte mare, păr de lungime mijlocie (nici drept, nici creț, ci ondulat); dacă șuvița (ʿaqīqah) se despărțea, atunci se despărțea; altfel părul său nu trecea de lobul urechii când îl lăsa să crească; tenul era luminos; fruntea lată; sprâncenele groase, unite într-o nuanță naturală fără colțuri; între ele o venă care se umflă la mânie; vârful nasului era frumos și ușor ridicat, cu o lumină deasupra — cine nu-l privea îndeaproape credea că emana parfum; barba era bogată; obrajii netezi; gura lată; purta mustață; dinții erau ușor despărțiți și albi; o linie fină de păr lega pieptul de buric; gâtul părea un gât frumos, ca o statuetă din argint curat».

• Impunător, măreț — venerat și respectat în inimile și sufletele oamenilor
• Fața lui strălucea precum luna plină — în splendoare și lumină
• Mai înalt decât al-marbūʿ și mai scund decât al-mushadhhab — statură moderată, binecuvântată
• Păr de lungime mijlocie — nici lins, nici creț, ci ondulat, unduit între cele două
• Ten luminos — alb, cu o strălucire ușor roșiatică
• Vârful nasului ușor ridicat — o înălțime și o frumusețe ale nasului nobil
• Barbă bogată — abundentă, densă și plină, fără a fi rotunjită
• Gură lată — o gură nobilă și largă, în care se văd semnele elocvenței și clarității vorbirii
• Purta mustață; dinții erau albi și ușor despărțiți
• Linie fină (al-masrūbah) — o dungă subțire de păr între piept și buric

Restul descrierii corpului nobil făcută de هند بن أبي هالة رضي الله عنه

A spus Hind رضي الله عنه: „Cu trup proporționat, pielea fermă și unită; abdomenul și pieptul drepte; pieptul lat; distanță mare între umeri; mușchii pectorali mari; când trupul era dezbrăcat, strălucea cu lumină; o linie de păr lega zona pieptului de buric ca o dungă; pieptul și abdomenul erau goale în rest; brațele, umerii și partea superioară a pieptului erau curate; antebrațele erau lungi; palmele late; degetele mâinilor și picioarelor bine modelate; membrele armonioase; tălpile erau ușor concave; tălpile erau netede astfel încât apa aluneca de pe ele.”

• Piept lat — piept nobil, larg, plin de milă și răbdare
• Distanță mare între umeri — umeri nobili și impunători
• Care strălucește când trupul e dezgolit — când corpul era descoperit, emana o lumină puternică
• Talpa concavă — tălpile nobile erau ușor scobite (planta piciorului ușor concavă)
• Tălpi netede — pe tălpile sale nu exista o proeminență la mijloc; apa aluneca de pe ele
• شثن الكفَّين — țesut cărnos, plin, nu aspru (părțile cărnoase ale palmelor)

Descrierea lui Ali bin Abi Talib رضي الله عنه

Ali bin Abi Talib رضي الله عنه a spus: «Nu era ﷺ nici foarte înalt, nici scund ezitant; era de statură medie între oameni. Nu avea păr foarte creț nici complet drept; părul îi era ondulat plăcut. Nu era nici scurt tuns nici cu părul lung lăsat pe față, iar chipul său avea o oarecare rotunjime. Era alb cu o nuanță roșiatică. Ochii săi aveau o adâncime de negru intens; genele erau lungi. Avea un aspect impunător la privire și la piept; era curat, cu fața netedă; părțile cărnoase ale palmelor și ale picioarelor erau bine conturate. Când mergea făcea pași hotărâți, ca și cum s-ar fi coborât pe o pantă; iar când se întorcea, se întorceau toți odată cu el. Între umerii săi se afla sigiliul profeției — și acesta este sigiliul tuturor profeților». — relatat de al-Tirmidhi în ash-Shama'il.

• ربعةً من القوم — nici înalt, nici scund; de statură moderată
• رَجِل الشعر — păr ondulat frumos; nici creț strâns, nici lăsat foarte lung
• في وجهه تدوير مع استدقاق — fața avea o ușoară rotunjime cu alungire; nu era nici rectangulară, nici perfect rotundă
• أبيض مشرَب حُمرة — alb cu tentă roșiatică; albul evident cu o roșeață subtilă, ca a unei flori
• أدعج العينين — pupile foarte negre, de un negru intens
• أهدب الأشفار — gene lungi ale pleoapelor nobile
• إذا مشى تكفَّأ كأنما ينحطُّ من صبَب — când mergea pășea cu măsură și hotărâre, ca și cum ar coborî pe o pantă — o purtare demnă și impunătoare

Descrierea Umm Ma'bad al-Khuzā'iyya رضي الله عنها رضي الله عنها

Profetul ﷺ a trecut pe lângă cortul Umm Ma'bad رضي الله عنها în drumul spre Hijra; Abu Ma'bad a întrebat‑o cum este, iar ea a zis: «Am văzut un om curat la înfățișare ❋ cu fruntea luminoasă ❋ cu o înfățișare frumoasă ❋ nicio grămadă de oboseală nu îl chinuia ❋ și nicio vălătucă urâtă nu‑i strica înfățișarea ❋ era chipeș și bine proporționat ❋ în ochii lui era o adâncime ❋ și la pleoapele lui era finețe ❋ în glasul lui era un sunet puternic ❋ la ceafă avea o strălucire ❋ iar barba îi era bogată ❋ avea o statură robustă ❋ dacă tăcea, îl învăluia demnitatea ❋ iar dacă vorbea, glasul și prezența lui se înălțau în splendoare ❋ cel mai frumos dintre oameni văzuți de departe ❋ și cel mai bun și mai frumos când e privit de aproape ❋ vorbire dulce și bine formulată ❋ nici prea puțină, nici prea multă ❋ parcă rostirea lui erau mărgele aranjate ce curg armonios ❋ de statură echilibrată, nici atât de înalt încât să îndepărteze privirea, nici atât de scund încât să o deranjeze ❋ un ram între doi ramuri — el mijlociu și cel mai frumos dintre ei ❋ era cel mai strălucitor dintre trei ca înfățișare ❋ și cel mai demn dintre ei ❋ are însoțitori care îl înconjoară ❋ dacă el poruncește, ei se grăbesc să împlinească porunca lui ❋ păstrat și apreciat ❋ nici încruntat, nici disprețuit». Abu Ma'bad a spus: «Acesta, jur că este șeful Qurayshului despre care ni s‑a vorbit așa cum ni s‑a povestit».

• ظَاهِرُ الوَضَاءةِ — înfățișare a curățeniei, a frumuseții și a luminii
• أَبلَجُ الوَجهِ — frunte luminoasă, lată, strălucind de splendoare
• حَسَنُ الخَلقِ — aspect nobil și armonios al trupului din toate părțile
• لَا نَزرٌ وَلَا هَذَرٌ — vorbirea lui nu este nici puțin lăsată, nici exagerat de multă sau plictisitoare
• كَأَنَّ مَنطِقَهُ خَرَزاتٌ نَظمٌ يَتَحَدَّرنَ — parcă rostirea lui erau mărgele aranjate care curg, în echilibru și frumusețe, ca perlele așezate
• أَجمَلُ النَّاسِ مِن بَعيدٍ وَأَحسَنُهُم مِن قَريبٍ — cel mai frumos dintre oameni de departe și cel mai bine făcut de aproape; farmecul lui crește pe măsură ce te apropii
• غُصنٌ بَينَ غُصنَينِ — un ram între doi ramuri; se află în mijlocul tovarășilor săi și este cel mai splendoros dintre ei
• إِن صَمَتَ فَعَليهِ الوَقارُ — tăcerea îi adaugă demnitate și măreție
• Înconjurat, adunat în jurul său — tovarășii săi îl înconjoară și se grăbesc să îndeplinească porunca lui