Credința în cărțile revelate

Musulmanul crede în toate cărțile pe care Dumnezeu le‑a descoperit profeților Săi, precum scrierile lui Ibrahim și Moise, psalmii lui David (Zabur) și Evanghelia lui Isa (Iisus). Această credință face parte integrantă din doctrina sa, recunoscând că Dumnezeu este izvorul călăuzirii și al Adevărului care s‑a adresat omenirii prin trimiterea succesivă a revelațiilor, ceea ce sădește în sufletul credinciosului respectul față de toți proorocii care au adus aceste mesaje.

Coranul este supracontrolorul și autoritatea asupra celor ce l‑au precedat dintre cărțile cerești; el este balanța cu care cântărim textele care ne‑au rămas azi. Tot ce este în acord cu Coranul considerăm că este adevărat și păstrat; ceea ce contrazice sau intră în conflict cu el îl socotim ca fiind supus alterării și schimbării de‑a lungul vremii și nu mai reprezintă cuvântul originar al lui Dumnezeu așa cum a fost el revelat.

Coranul a venit confirmând mesajele anterioare și corectând ceea ce li s‑a produs din eroare, iar în scrierile Tora și Evanghelie există chiar vestirea despre venirea profetului Muhammad ﷺ. Această confirmare arată unitatea sursei divine și face din Coran reperul final, de încredere, care păstrează pentru omenire adevărul a ceea ce a vrut Dumnezeu să transmită prin acele mesaje revelate anterior.

Esența credinței în aceste cărți stă în supunerea că ele sunt călăuză și lumină. Chiar dacă credem că în cărțile anterioare a intervenit alterarea, nu le ignorăm, ci ne ținem de ceea ce Coranul ne‑a spus despre miezul rânduielilor și al valorilor lor pe care Dumnezeu le-a păstrat în cartea Sa. Astfel, musulmanul rămâne legat de lanțul profețiilor binecuvântate, respectând toate mesajele lui Dumnezeu și urmând Coranul ca un mod de viață.

يؤمن المسلم بجميع الكتب التي أنزلها الله على أنبيائه، كصحف إبراهيم وموسى، وزبور داود، وإنجيل عيسى عليه السلام. هذا الإيمان جزء لا يتجزأ من عقيدته، حيث يقر بأن الله هو مصدر الهداية والحق الذي خاطب به البشرية عبر رسالاته السماوية المتتالية، مما يغرس في نفس المؤمن احترام جميع الأنبياء الذين بلغوا هذه الرسالات للناس.

يعد القرآن الكريم المهيمن والحاكم على ما سبقه من الكتب السماوية؛ فهو الميزان الذي نزن به ما بين أيدينا اليوم من نصوص. فكل ما وافق القرآن من أخبار تلك الكتب نؤمن بصحته وبقائه، أما ما خالفه أو تناقض معه، فنوقن بأنه تعرض للتحريف والتبديل على مر العصور، ولا يمثل كلام الله الأصلي كما نزل.

لقد جاء القرآن الكريم مصدقاً لما قبله من رسالات مع تصحيح ما لحق بها من تحريف، بل وجاء بالبشارة بالنبي محمد ﷺ في التوراة والإنجيل. إن هذا التصديق يبين وحدة المصدر الإلهي، ويجعل من القرآن المرجع النهائي والأمين الذي يحفظ للبشرية حقيقة ما أراده الله في تلك الرسالات المنزلة سابقاً.

إن جوهر الإيمان بهذه الكتب يكمن في التسليم بأنها هدى ونور. ومع إيماننا بوقوع التحريف في الكتب السابقة، لا نتجاهلها، بل نتمسك بما أخبرنا القرآن عن جوهر أحكامها وقيمها التي خلدها الله في كتابه. وبذلك، يظل المسلم موصولاً بسلسلة النبوات المباركة، محترماً لرسالات الله جميعاً، ومتمسكاً بالقرآن كمنهج حياة.